Aici si atunci

 Cu doi ani in urma am parcurs cu Ina creasta Netedu-Buteanu urmata de Vartopel-Arpasel (V-E) avand in plan ca a doua zi sa parcurgem traseul Algernon din Turnul Paltinului. Planurile noastre au fost date atunci peste cap de intalnirea cu un prieten si unpic prea multe beri, dimineata urmatoare gresind colosal approachul (am ajuns fix langa turn, sus) dupa care am renuntat sa mai coboram iar. De atunci acest traseu a ramas in amintire ca o restanta, la care trebuia sa revenim. Asa am si facut, dupa o duminica la escalada in Cheile Manastirii, am urcat la Balea, intampinati de o racoare buna si mult asteptata (dupa cele 30 de grade de prin Cluj) . Informatiile despre traseul le aveam de pe climbromania , la care o sa fac referinta pe alocuri. Desi am facut lungimile putin diferit, voi pastra aceeasi numerotare ca in descriere. Luni am pornit de la corturi pe la 9 si 15, iar pe la 10 40 eram la baza peretelui.   LC1 : Identificam usor placa strabatuta de fisura ce ar constitui ...

Pentru Muchia Mare , scroll putin mai jos. Cu gandul de a scapa de caldura din oras dar si de a ne bucura de Retezat plimbandu-ne sau catarand hotarasc impreuna cu Ina sa ne luam o zi de luni libera si sa mergem un weekend prelungit la Bucura. Vineri seara, putin dupa ce am trecut de bariera de la Gura Apelor, masina hotaraste sa ne faca viata mai interesanta: un zgomot ciudat de sub capota, fum si apoi pauza - totul se opreste. Dezamagiti, obositi de drum si putin debusolati, o impingem inapoi la vale pana intr-un loc unde nu incurca pe nimeni punem cortul urmand ca dimineata sa refacem planurile. Sambata , dupa ce cautam semnal si gasim doar in casuta paznicului de la baraj (doar pe orange sau digi) reusim sa ne gasim o platforma care sa vina dupa masina luni. Acestea fiind spuse, strangem cortul, facem iar rucsacii si facem autostopul pana sus in Poiana Pelegii. De acolo incepem urcusul si intr-un final ajungem pe la amiaz la Bucura, renuntand la planurile de catarat pentru ziua ace...

Disclaimer: descrierile de pe lungimi sunt din amintiri si nu sunt complete. Prin iulie treceam prin Busteni mergand catre Bucuresti, cu destinatia finala Krapets. Tot drumul m-am holbat catre abrupt, catre PVA si ma bucuram de trafic - asa aveam mai mult timp sa ma uit. Dupa aceasta scurta intrevedere tot drumul m-am gandit la cat de fain a fost acum un an cand am mers cu Deb, cu bune si cu rele, a fost o tura care mi-a re-adus in prim plan sentimentele intense care ma atrag catre catarat. La prima oprire i-am scris lui Andrei propunandu-i o tura in Costila, unde nu mai fusese niciodata. A trecut timpul, s-au aliniat (partial) planetele si pana la urma am stabilit ca o sa mergem in formatie de 4 intr-un weekend prelungit din august. Eu urman sa fac echipa cu Mihai, care nu avea experienta multa la multipitch (aproape 0) dar prindea foarte repede, catara foarte bine si cel mai important avea moral bun, chef de glume tot timpul. Am dormit joi la caminul alpin, vineri am lucrat remote (b...