Scurta incursiune in Cheile Dobrogei

    Cu un inceput de septembrie ploios in toata tara am planuit sa mergem cateva zile la mare, la Vadu. Desi in toata tara prognoza nu te lasa sa speri la catarat la plecarea din cluj am furat cateva ore la Pestera iar pe drum spre litoral ne-am aminitit de Cheile Dobrogei.

    Nu aveam nici o asteptare pentru ca nu cunosteam pe nimeni care sa fi fost acolo la catarat, iar pe net am gasit aceasta postare, inca una si topo-ul.

    Dupa multi kilometrii in care orizontul ramanea plat ajungem intr-un final in chei unde ni se arata niste forme de relief nu foarte inalte dar mult mai extraterestre decat ne asteptam.

Prima priveliste

    Am facut o tura de orientare încercând sa identificam sectoarele dar cateva au ramas un mister. De asemenea ne-am dat seama ca in afara de podul dinspre satul Cheia nu exista alt mod de a trece apa (in urma unor viituri malurile erau pline de namol).

Sectoarele sunt fie cu expunere vestica fie cu expunere estica, fiind posibil cataratul toata ziua fie la soare fie la umbra (in functie de preferinte). De asemenea, cred ca exista inca potential de dezvoltare, mai ales pentru trasee grele sau bouldering (unii pereti fiind destul de scurti). 

              

Peretele izvorului

Peretele izvorului

Incepem cataratul la Acul Nebun, stanca se simte usor alunecoasa dar sunt prize bune deci nu deranjeaza prea tare. In general traseele pareau bine batute, echipate cu spituri noi, etc..
    

        

   Traseul Iarba si Cox

Acul Nebun

Incercam sa cataram la Peretele cu hornurilor dar deja intra in soare... ne mutam la alta faleza.

Peretele cu hornuri

    Ambianta se simtea putin ciudat, desi era o zi de joi erau ceva turisti si multe masini, tiruri si camioane care ridicau praful. De asemenea ciobanii si localnicii care treceau cu treburi prin zona ma faceau sa ma simt nepotrivit cu escalada mea cu tot. 

 

    Desi citisem ca in weekend ar fi plin de gratare, nu erau excesiv de multe gunoaie, doar cateva. Tot la capitolul estetica as putea zice ca pe cat de interesant arata stanca pe atat de urat arata numele traseelor scrise imens sau grafittiurile.

    Toate astea, plus oboseala de pe drum, ne-au determinat sa plecam dupa doar cateva trasee, probabil am avut pretentii prea mari dar nu se simtea placuta escalada, pe cat de frumos era locul pe atat de neprimitor se simtea.

    Teoretic cheile sunt in rezervatie natural iar parcarea si camparea ar fi interzise (cat timp cataram o masina de politie a "gonit" o masina parcata). Practic cred ca se poate orice, avand in vedere ca weekendurile sunt aglomerate cu gratare si masini. 

    In concluzie as putea zice ca merita vizitate Cheile daca se ajunge in zona, traseele si mai ales peisajul fiind mai atipice si interesante. Cu putin noroc sau poate mai multa energie cred ca poate sa iesa o zi mai buna decat am avut noi :)

Plaja pustie din Vadu

...